Laura Schussmann

Psiholog si Psihoterapeut (HeilprG) in München - Germania

ANDURI MELE  DE DIMINEATA PENTRU VOI DRAGII MEI ...

In fiecare zi , cand ne trezim diminetata, avem nevoie de o motivatie cat de mica sa ne dea puterea si energia sa trecem prin zi cu optimism si cu 

speranta ..Chiar si de un mic gand de intelepciune avem nevoie pentru a ne maturiza peste zi cu situatiile normale de viata sau cele neobisnuite.  Un zambet de iubire de la mine pentru voi vor fi cuvintele mele, gandurile mele , indemnurile mele ..Un alint de suflet pentru suflet , un strop de speranta o adiere de gand curat si pura frumusete...

RUTINA DIMINETILOR... VIATA

M-am trezit azi devreme, ca de obicei si ca in fiecare dimineata.. Cum o numim noi atat de filosofic dar si ironic in acelasi timp ? RUTINA .. Da dragii mei, rutina fiecarei dimineti pentru noi este  paradoxal , VIATA .. Caci asa suntem noi oamenii ,cand ne ducem seara la somn si  credem ca au trecut toate pericolele zilei ,  gandim ca va exista si o a doua zi.. Asta ne caracterizeaza , desi cateodata ne incapatanam  sa o recunoastem.. Dorinta de a ne trezi intr-o noua dimineata in ziua care va veni . Speranta ca avem sansa la  un viitor cat mai lung  in care vom avea timp sa ne ducem toate planurile la bun sfarsit notate minutios cu cerneala de dorinta pe pagini ganduri. 

Unii dintre noi , ne trezim veseli ,caci visele ne-au fost tare nastrusnice sau minunate, sau ca langa noi doarme cufulita iubirea ,ne trezim cu pofta de viata si ne stropim in fuga apa pe obraji  atat doar sa ii simtim raceala dar si prospetimea si apoi ne aruncam cu tot ce suntem noi in tumultul realitatii , viata ne trage de cuget si de suflet printre alte vieti , printre alti grabiti ai sortii printre alti iubitori ai diminetilor..

Altii ne trezim parca uimiti ca a venit dimineata, morocanosi ca incepe o noua zi, dar fara sa ne iubim norocul acesta de reintalnire cu viata, fara ca soarele, care ne gadila pe la nas si pe la urechi si face buze de foc sa ne sarute fruntea  ,sa ne impresioneze prea tare.. E prea multa tristete in noi si prea multa singuratate in lumea noastra de parca nu mai este loc si de singuratatile altora, sau mai rau , de fericirea si bucuria altora..

Dragii mei , oricum am privi lucurile , viata pe care o regasim in fiecare dimineata iar si iar nu este  rutina..Este un raspuns al Universului la vibratiile gandurilor si respiratiei sufletului nostru pe care acesta le primeste in fiecare clipire secunda a lumii noastre interioare..

De aceea sa luam fiecare dimineata ca o noua sansa , ca un nou inceput , dar si ca o continuare a ceea ce am fost ieri si ce suntem azi si ce speram sa fim maine..

Sa ne bucuram de fiecare rasarit de soare, de fiecare zambet pe care il primim si il daruim ,de fiecare provocare a vietii care ne face mai frumosi, mai puternici si mai intelepti, de fiecare lacrima care ne mangaie obrazul de bucurie sau tristete, de fiecare iubire pe care o primim sau o daruim 

Si sa ne bucuram si de apusuri si sa invatam sa acceptam ca si ele exista, si ca exista si apusuri superbe.. dar ca exista si tristeti si regrete , si batalii pierdute, si sperante desarte..

Sa invatam sa iubim diminetile..  Sa invatam ca totul are un sens .. Viata are un sens…Sa nu facem din ea rutina.. Sa invatam sa ne iubim pe noi insine si apoi sa invatam sa ii iubim si pe ceilati din jurul nostru.. La urma urmei avem o viata a noastra si ea ne are pe noi inainte sa cunoastem restul lumii cu vietile ei cu tot.. Cand vom incepe sa ne iubim diminetile noastre vom iubi diminetile celorlati si vom rasari impreuna cu soarele.. Si vom simti in noi fiecare raza de soare .. si vom deveni odata cu ele stralucire si lumina.. Si vom gasi raspunsuri la intrebari care le credeam fara raspunsuri  si vom incepe in sfarsit sa ne traim ce avem de fapt de trait.. VIATA.. si asta nu ca o RUTINA  ci ca ceea ce este de fapt , ca un DAR NEPRETUIT ..

 ZILE ALE VIEȚII NOASTRE  

Sunt zile și zile în viața noastră...Și viața își are zilele ei. Când ne trezim cu soarele în suflet , când ploua a deznădejde.. Când am vrea să cucerim lumea ..când am vrea să nu ne amintim în ce zi suntem... Când am vrea să ne îndrăgostim nebunește , când nu am mai vrea să știm ce este iubirea... Când ne-am dărui și pe noi căci ne simțim atât de buni și de darnici , când ne apucă un egoism de nici măcar o privire nu am mai împarți cu cineva.. nici măcar cu noi înșine.. 
Când ne simțim atât de frumoși că și oglizile din casă ne aruncă priviri de admirație înapoi ...când nici măcar întunericul absolut nu ne mai poate ascunde de noi înșine ... Când ne place să ne jucăm chiar și pocker cu viața, când parcă jocul nu mai are nici un farmec.. și sensurile nici măcar ele nu mai au nici un sens .. 
Sunt zile și zile în viață noastră... Sunt așa zile că dacă ai fi floare te-ai lăsat iubit și de soare și ploaie în același timp.... și sunt așa zile în care dacă te simți soare , ai dori să devii brusc ploicică racoroasă de primăvară..Dacă ai fi pasăre , ți-ai face cuibul pe cel mai înalt vârf al universului și să poți să zbori înapoi și înainte în valsuri de pană.. și sunt zile și pasăre ai fi.. ai vrea să existe doar copaci fără frunze.. căci parcă ai rămas fără zbor... 
Dar indiferent ce zile sunt și indiferent ce ne simțim a fi ..să nu uităm ce suntem.. de ce suntem.. și că am putea rămâne flori dacă am vrea.. am putea zbura ca păsările căci aripi avem și doar trebuie să le simțim adevărata greutate pe umerii noștri de îngeri... să nu uităm că suntem oameni ... da suntem oameni ... și dacă am înțelege sensul cuvântului ce ne devine trăsătură de caracter dar și identitate.. am simți cât de frumoși suntem și cât de superbi am putea deveni doar dacă ne-am iubi cu adevărat și sincer pe noi înșine.. 
Sunt zile și zile.. sunt vieți și vieți... suntem oameni și oameni ... 
Fiecare zi sa fie  o zi a voastra, și plină de voi .. sa traiti din plin feicare secunda a zilei ci fericirea si implinirea ce ne este data prin sansa la viata .

 

ALBASTRU ALBASTRULUI DIN NOI ...

Fiecare din noi suntem o picatura de puritate albastra in imensa cascada a vietii plina de alte picaturi ca si noi.. Ne unim curgand si ne curgem cu visele si dorintele noastra adanci de albastru..Si parca venim din ploile cerului sa aducem viata aici la fel de albastrii stiind ca ne putem combina intre noi devenind un tot dar si cu alte culori ale pamantului..dar indiferent ce va fi sa nu uitam ca suntem picaturi de puritate albastra si ca rostul nostru pe pamant este sa regasim rostul nostru in cascada vietii.. Si cand simtim ca in cursul nostru devenim neputinciosi si simtim caderile cum devin aluncecari bruste in gol .. sa nu uitam ca suntem o picatura de puritate albastra intr-o imensitatate de albastru si ca nu ne este dat sa ne picuram in singuratate pentru ca atunci caldura ne va usca pe un colt de desert al neputintei .. 

Suntem minunati cand nu uitam asta... suntem puri cand ne simtim asa.. si suntem asa de albastrii cand pana si privirea ne albastreste..
Daca va exista o secunda cand o sa va simtit pierduti in uitare, priviti cerul ... priviti marea... priviti-va pe voi adanc in sufletele voastre albastre.. si priviti in jurul vostru.. pana si seninul este albastru ca voi ...sperantele sunt albastre.. iar visele cand prind culoare prin culoarea cerului si a sufletului ..
Acolo unde se uneste cerul si pamantul la capat de oceane ..ne unim si apoi ne revarsam noi atat de albastrii...curati .. puri...intelepti... venind din eternitate unindu-ne cu eternitatea.. veniti din albastru.. albastrii.. unindu-ne infinit de albastri mergand spre imensitate de Albastru.. 
Vreau sa va simt plini  de optimism si plini de iubire dragii mei , frumoasele mele picaturi de puritate albastra...

 

LA CAPATUL SINGURATATII INCEPE .. VIATA 

Singuratatea are o culoare, nu este incolora, are culoarea pe care mintea noastra o da.. si de obicei ..este gri.. Singuratatea are miros.. si de obicei are mirosul pe care il respiram constient , la un moment dat in nari.. a mucegai de toamna..a uitare de sine si de tot.. a praf depus pe dorintele noastre a fi.. Singuratatea are urechi si asculta cu placere zgomotul tacerii din noi care ne picura din suflete cu fiecare respiratie pe secunda..Siguratatea are ochi si priveste nicaieri ca a orbit de atata asteptare.. Siguratatea gandeste.. si de obicei gandeste pentru noi si gandeste prost.. foarte prost caci gandeste a disperare.. a gol .. a nimic .. numai cum o singuratate poate gandi.. 
Singuratatea se indragosteste.. se indragosteste brutal si de cine apuca de dragul de a fi a cuiva , dar de fapt a nimanui.. 
Singuratatea nu are bun simt, este chiar o mare nesimtita, vine la om fara sa fie dorita, asa simplu neinvitata, se aseaza la masa, se intinde in patul tau, lasciv te imbratiseaza de parca ar fi amanta universala a vietii si patrunde prin tine in tine, in tot ceea ce esti tu.. 
Iti fura intai zambetul, apoi cheful de viata, tranteste usi in nasul bucuriei de a fi tu, se tolaneste pe mintea ta inebunindu-te cu citate absurde despre credinte fara sens, izolari rebele.. si muzicile ei storc lacrimile cele mai lacrimi pe care nu ai crezut ca pot sta in coltul ochiului ratiunii..
Pana sa realizezi prea bine ..ti-a pus inelul de logodna pe deget si s-a instalat comod in viata ta si in sufletul tau.. 
Da, dar sa nu crezi ca singuratatea se instaleaza la tine de una singura.. nu.. asa ceva nu exista.. Cand esti deja o parte sigura a jocului eu .. incepe sa isi aduca si familia.. dar nu pe toata , deodata,, nu.. Incepe timid.. cu sora mai mica.. teama de ridica de ochii din pamant sa nu vedea si alte culorile.. apoi celeate neamuri .. oboseala ..renuntarea de sine.. frica de adevar.. frica 
lipsa curajului de a spera.. izolarea de tine insuti si de restul lumii...
Si daca cineva isi imagineaza ca se va opri usor ,se inseala..
Siguratatea este perseverenta.. si foarte rabdatoare,.. ea cand vine vrea sa se instaleze pe timp lung ..cat mai lung..daca se poate pentru totdeauna.. 
Un timp ne complacem in aceasta relatie ...pentru ca afara din noi este prea mult zgomot pentru nimic.. viteza existentei noastre se mareste odata cu scaderea respectului de sine si a iubirii de oameni.. Deci singuratatea asta stie ea ce stie..
Ca parca si deodata ne trezim intr-o aglomeratie de singuratati care se lovesc cu indiferenta unele de altele ..desi din interiorul lor se aude un urlet infiorator de nefericire de suflete ..
Si asta pentru ca a fi singur nu se invata dupa manuale de singuratate.. aflam de ea prin informatii haotice, de la altii, din gura in ureche ..de la suflet nefericit la suflet nefericit.. 
Asa ca habar nu avem cum sa reactionam cand am picat in mrejele ei de fata batrana capricioasa si flamanda de tineretea si fericirea din noi ca sa ramana frumoasa ,atragatoare si inselatoare..
Cand realizam ca iubim libertatea, ca iubim ce este la captul ei mai mult decat am crezut , trebuie sa fim atenti cum iesim din aceasta logodna cu termeni de contract irevocabil.. Caci la capatul singuratatii este.. VIATA !!
Si asa cum stiti ..din tumultul vietii alunecam usor in bratele singuratatii ,dar intoarcerea inapoi poate fi nu numai grea, cateodata imposibila ,dar extrem de dramatica..
Caci si viata are culoare.. Si culoarea ei este un curcubeu de colori lumina.. Si dupa atata gri ne poate orbi.. rau chiar.. de nu mai deosebim falsul de real.. aurul de table ieftine.. stralucirea ne ia ochii mintii ..si ratiunea incepe sa ne joace feste.. da, si ce feste..
Si viata are miros, un miros placut de iasomie, de flori de camp ,de fructe coapte.. de paine coapta in cuptor.. de parfumuri de trupuri imbatatoare.. 
Viata are si ea urechi si grai.. Ne aude cu placere rasetele in hohote.. si ne canta melodii pe care sa ne purtam pasii spre visare.. ne sopteste vorbe dulci de iubire ce pot fi si inselatoare, si cuvinte de speranta ca sa nu ne oprim din zboruri in care ne imprastiem din placere..
Viata are ochi.. are asa de multi ochi si sunt vioi ca si dorinta noastra de cunoastere, de a vedea tot.. de a vedea ce singuratatea a orbit in noi ..dorinta de a vedea sensul.. drumul .. 
Viata are suflet ..sufletul nostru.. are inima si este inima noastra..
Viata gandeste.. cateodata ganduri rebele si aiurea.. cateodata logic.. cateodata .. ilogic.. dar gandurile noastre atata timp cat stim ce suntem si de ce..sau macar incercam sa aflam si sa deslusim rostul nostru .. rostul fiecarui rasarit dar si apus de soare..
Nu exista indoiala, nu exista intrebari fara sens..exista un singur adevar ..Chiar daca am ales pentru o secunda sau un minut sau o ora a vietii noastre singuratatea..trebuie sa fim constienti ca alegerea a fost proasta , ca nu suntem nascuti sa traim singuri, izolati de realitate.. Si ca atunci cand vom intelege niste mici secrete, taine ale universului din noi .. vom invata sa ne traim viata la capatul singuratatii.. caci singuratatea ne poate rapi ratiune, ne poate imbolnavi de nebunie.. ne poate inbolnavi de suferinta atat de tare incat sa ne pierdem si ultima samanta incoltita timid de ratiune..
De aceea, nu va aruncati inapoi din singuratate ca niste disperati ai sortii in viata , luand si acceptand tot ce va cade in fata ochilor , nu ascultati cuvinte amagitoare.. Mai mult sau mai putin , toti iesim din singuratati si ne intoarcem in viata.. si ne intoarcem din viata in singuratati.. dar frumosii mei , bucuria de a trai este minunata si merita sa luptam pentru ea prin adevaruri si realitati.. 
Gustul vietii simtit pe buze ca o roua a diminetii este dulce daca nu ne-am pierdut gustul de a trai si nici dorinta ne a ne simti pulsul la fiecare rasarit de soare...
Pasii prin viata trebuie facuti cu bun simt, si sensibilitatea si gingasia fluturelui asezat pe petale de floare dor, pentru ca in drum sunt si pietre cioburi ascuti care ne pot schimba cursul ei fara sa realizam.. si fugiti dragi mei ..fugiti de singuratati..dar nu direct in bratele nefericirii cand ati gasit iesirea..
Si cum spunea si citatul pe care l-am vazut eu azi si imi pare genial ..
IUBITI CAND SUNTETI PREGATITI SI NU CAND SUNTETI SINGURI !